Cosmin DRAGOSTE, iunie 2008, in Scrisul Romanesc |
Saludos
e o metopie (o utopie neagra) a centrului unic de putere, care sa
subordoneze intregul mecanism de gindire si de actiune planetar. Este o
viziune opusa jubilatiilor neroade ale unora dintre scriitorii romani,
enruziasmati pina dincolo de limite de efectele globalismului. Prin
aceasta, Alexandru Ecovoiu se dovedeste deplin racordat la
intelectualitatea autentica central-europeana, care tocmai resimte pe
propria piele consecintele globalizarii. |
|
Doris MIRONESCU, ianuarie 2005, Timpul |
Ecovoiu
seamana cu un Coelho fanatizat, profetind caderea democratiilor, dar un
Coelho mai inteligent, care isi ia precautia ultima de a refuza
credibilitatea deplina a eroului sau, in final. |
|
Ciprian MACESARU, 6 octombrie 2006, Sapte Seri |
Calatorul lui Alexandru Ecovoiu din Saludos
mi-a amintit de Danny Boodmann T. D. Lemon Novecento al lui Alessandro
Baricco. Amindoi sint nascuti pe vapor, amindoi cutreiera lumea.
Asemanarile se opresc, din fericire, aici. Povestea Calatorului nu
atinge monotonia din cartea italianului, care pacatuieste, mai ales spre
final, printr-un exces de lirism. Saludos este un excelent roman
romanesc, un roman al aventurii cunoasterii, cum s-a tot spus, in care
calatoriile pline de culoare ale personajului principal, exercita o
fascinatie greu de egalat, o fascinatie a libertatii absolute spre care
autorul ne duce cu gindul, dar peste care, in final, planeaza o mare
amenintare. |
|
Iulia ARGINT, 28 iunie 2005, Adevarul literar si artistic |
Lucru ce nu mi se mai intimplase de ceva vreme cu un roman: am citit Saludos
pina la capat, fara sa las cartea din mina, cu o fluenta in lectura
datorata, cred, si schemei simple la care a apelat scriitorul. Un eu
narator intilneste un personaj bizar intr-un local, care, de-a lungul a
citorva nopti, ii povesteste aventurile prin care a trecut, ca globe
trotter, in cursul unei calatorii prin intreaga lume. Exista o
combinatie de elemente antrenante, care te fac sa dai pagina dupa pagina
pentru a afla cum se continua un episod, pentru a ajunge sa-ti dai
seama ca esti prins pe nesimtite intr-o nada a epicului. Pentru ca
povestitorul trece de la o experienta la alta repede, ca o Seherezada
care nu isi incheie povestea intr-o noapte sau incepe o alta intr-un mod
atragator, pentru a-si lungi viata cu inca o zi. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu