SUNETUL NEÎNȚELES. Marius Miheț. (AMBITUS, cronică)

[...]Romanele lui Alexandru Ecovoiu au întotdeauna ca punct de pornire scenarii universale care sunt ingenios contestate, așa încât arhitectura cărților va fi gândită simultan cu subterane contrapunctice. De la Sey Mondy la Marele Călător, Magistratul, Mentorul, Custodele, Filip și alți asemenea lor, toți eroii lui Alexandru Ecovoiu întruchipează conglomerate simbolice îndreptățite într-un fel sau altul să detoneze locurile comune. Laolaltă cu colectivități – mai mereu funcționând ca un organism ușor de manipulat –, ei alcătuiesc lumi vâscoase, greu de modificat fără întoarcere. Chiar dacâ în prima fază ele nu opun rezistență; ba dimpotrivă. Din crusta socială astfel înfățișată, eroii lui Ecovoiu vor să evadeze cu scopul înțelegerii destinului (superior, de bună seamă). Atipic. Intriga se precipită pe măsură ce sensurile unicității unuia se confruntă cu verosimilul altuia sau cu idealul misterios gândit de altcineva.[...] ROMANIA LITERARĂ, 48/2018. www.romlit.ro

AMBITUS. CRONICI.

MINTEA SI INIMA. DAN STANCA. Ecovoiu, un autor de o factură specială, a fost în general un solitar şi nu a vrut să intre neapărat într-o grupare literară. Împlineşte în luna noiembrie trei sferturi de veac, o vârstă frumoasă, care inspiră la bilanţuri. Iată că aproape ca un dar, acum, la 75 de ani, publică la Polirom un nou roman, Ambitus, un fel de sumă a preocupărilor şi obsesiilor sale din momentul de faţă. Este o carte interesantă care oglindeşte gradul de maturitate literară şi intelectu­ală la care a ajuns autorul.[...]///////////////////////////////////////// SIMONA-GRAZIA DIMA [...]Sinceritatea deplină, conformarea la o situație prezentă, imperioasă, se apropie cel mai mult de condiția sacră, fiindcă se sustrag măcinării mentale, asaltului conceptelor. Este subtilul mesaj al lui Alexandru Ecovoiu în romanul său parabolic și sapiențial, poetic și enigmatic, remarcabil prin intensitatea fertilelor interogații. Alexandru Ecovoiu, Ambitus, Editura Polirom, 2018, 248 p. LUCEAFARUL DE DIMINEATA, NR.10/2018. www.luceafarul-de-dimineata.eu

AMBITUS

În Vergo se petrec o seamă de lucruri care bulversează halucinant traiul locuitorilor. Dintr-odată, în oraş nu mai moare nimeni. Şi nici nu se mai naşte nimeni. Căutarea unor explicaţii logice nu duce la nici un rezultat. În lipsa acestora, aproape toată suflarea urbei alege o cale dezinhibatoare: petrecerile şi dezmăţul. Cutumele, ordinea, chiar şi credinţa intră în disoluţie. Oraşul devine, oximoronic zis, un iad paradiziac. Un personaj cu o malformaţie anatomică fără precedent în cazuistica medicală, Tiber, este, se pare, cel care a generat haosul din Vergo. Un alt personaj, marchizul, o minte sistematică, încearcă să pună într-o ecuaţie existenţială elementele care marchează noua condiţie umană a vergonilor. Nu izbuteşte, dar conturează în viziune proprie o anume stare viitoare a lucrurilor. La rîndul său, autorul nu propune nici o rezolvare, pentru că scopul său a fost să formuleze probleme, nu să dea răspunsuri. Cititorii însă vor încerca să găsească unele. (Coperta a IV-a)