"Despre Ordinea"

Alina SPINU, octombrie 2005, Tomis
Alexandru Ecovoiu este un scriitor aparte, discret in lumea literara romaneasca. Ordinea, cel mai recent roman al sau, paralizeaza cititorul impingindu-l pe marginea prapastiei. Autorul mizeaza pe acapararea lectorului in eterna asteptare ca Filip, avocat de mina a treia, fost fiu ratacitor, actualmente rafinat devorator de spectacole de balet si muzica clasica, va pune mina pe putere si se va transforma daca nu intr-un Carlos Peron (evident ca exista in roman si o Evita pe numele ei biblic Ester) sau intr-un Che Guevara, macar intr-un Vadim de-al nostru.
Ciprian MACESARU, iulie 2005, Showtime
Ordinea, ultimul roman al lui Alexandru Ecovoiu, poate insemna pentru literatura romana ceea ce a insemnat pentru literatura paraguayana Eu, Supremul, celebrul roman al lui Augusto Roa Bastos. Un roman politic acum?! Da. Ecovoiu a demonstrat ca acest gen de roman nu a murit, ca poate, inca, sa intereseze. Condimentele pe care autorul le arunca in substanta aspra a acestui roman politic, duc la o lectura pasionanta. Ecovoiu nu face pledoarie dictaturii. Vrea doar sa ne avertizeze ca o societate fara ordine poate fi subjugata oricind unui dictator, si, astfel, sa ne pierdem, noi, toti ceilalti, libertatea.
Paul CERNAT, august 2005, Cuvintul
«Saizecist» prin virsta, «optzecist» prin debutul editorial si «milenarist» prin... restul, Alexandru Ecovoiu este unul dintre scriitorii romani mai apreciati in strainatate decit in tara, unde totusi nu duce lipsa de admiratori. Bine receptat – deopotriva de public si de critica – in Spania si Franta, acest fictionar pentru export atras de mari teme «destabilizatoare» reuseste sa-si surprinda cititorii de la o carte la alta: dupa straniul volum de proza scurta Cei trei copii – Mozart, parabola Saludos si metafictiunea «biblica» din Sigma, noul sau roman Ordinea propune o fictiune politica pe o tema obsedanta: nasterea unei dictaturi si a mentalului unui dictator. Intr-o Romanie fictionalizata, numita ironic «Virto», un oarecare Filip – ratat fetisist, obsedat de utopia Ordinii absolute, indragostit de baletul lui Ceaikovski si cititor fanatic al Muntelui vrajit si al Jocului cu margele de sticla – isi pregateste ascensiunea de lider maximo speculind slabiciunile democratiei si complexele locale: haosul si anarhia morala, nevoia de siguranta, de ordine virila si «spirit constructiv», de revansa si purificare justitiara «cu arma in mina» s.a.m.d.
Catalin STURZA, 8 iulie 2005, Ziua
Cum se naste, intr-un stat democratic, o dictatura? Pornind de la nemultumirile populare: saracie, coruptie, criminalitate, Alexandru Ecovoiu construieste, in cel mai recent roman al sau, Ordinea, scenariul instaurarii unei dictaturi. Decorul e extrem de familiar, putind fi usor recunoscute nenumarate detalii politice si sociale din Romania contemporana. Un cititor care traieste in tara va identifica, indiferent de nivelul cultural sau de interesul pentru politica, personalitati publice, fosti presedinti ai Romaniei, jurnalisti, scriitori faimosi, ba chiar si momentul alegerilor din 2004 sau Alianta DA, camuflata, transparent, in JA. Trebuie apreciate autenticitatea personajului Filip, in momentele sale de luciditate (cind isi da seama ca ar putea fi nebun si ca planul sau nu are nici o sansa) si febrilitatea pasajelor despre dictatura, care amintesc de Marquez sau Llosa.
Ciprian MACESARU, 6 octombrie 2006, Sapte Seri
Ordinea, ultimul roman al lui Alexandru Ecovoiu, poate insemna pentru literatura romana ceea ce a insemnat pentru literatura paraguayana Eu, Supremul, celebrul roman al lui Augusto Roa Bastos. Un roman politic acum?! Da. Ecovoiu a demonstrat ca acest gen de roman nu a murit, ca poate, inca, sa intereseze. Condimentele pe care autorul le arunca in substanta aspra a acestui roman politic, duc la o lectura pasionanta. Ecovoiu nu face pledoarie dictaturii. Vrea doar sa ne avertizeze ca o societate fara ordine poate fi subjugata oricind unui dictator si, astfel, sa ne pierdem, noi, toti ceilalti, libertatea.
Nicolae PRELIPCEANU, 4 iulie 2005, Romania libera
Intimplarile sint rare in aceasta carte, care povesteste mai mult decit un lant de fapte, un personaj, modul in care creste obsesia sa, devenind ideologie. Faptele realului de azi intra si ele, din cind in cind stingaci, ca din partea cuiva care nu e prea versat in ultimele stiri cum e autorul, alteori in modul cel mai firesc, in constructia romaneasca a lui Alexandru Ecovoiu. Tara la care se refera romancierul e una imaginara, numita cam artificial Virto, iar cetatenii ei, virtonii, se confrunta cam cu ceea ce ne confruntam noi, romanii, din mereu virtuala noastra patrie.
Ioana PETRESCU, 25 august 2005, Observator Cultural
Cele aproximativ 250 de pagini sint relatarea unei posibilitati, a unei variante de realitate care, daca e sa capete vreun moment consistenta, se dovedeste palpabila exclusiv in mintea care a conceput-o. Un discurs in aparenta neutru, impersonal, urmareste aproape clinic evolutia interioara a lui Filip, personajul principal al cartii, de la conditia unui anonim abia iesit dintr-o tinerete tulburata, petrecuta in sensul dezordinilor de tot felul, pina la cea a tribunului pe punctul de a coagula masele prin forta de atractie a unui manifest politic radical.
Doris MIRONESCU, 2 iulie 2005, Suplimentul de Cultura
Romanul lui Alexandru Ecovoiu, Ordinea, ii poate surprinde pe cititorii romanelor sale anterioare, care s-au obisnuit cu spectacolul intimplarilor variate si cu decorul cosmopolit al acestora, cautind si aici ceva asemanator. Scrierea nou aparuta vorbeste despre lumea contemporana, punind laolalta nemultumirile fiecaruia dintre noi si edificind cu ajutorul lor un monstru. Nu o oglinda a actualitatii realizeaza Ecovoiu in acest roman, ci o ipoteza intelectuala a aparitiei unui dictator «care sa faca ordine», punind in sfirsit in practica sutele de initiative pe care toata lumea le descopera la o bere, dar pe care numai unii le transforma in program politic.
Mircea Mihaies, 18 iunie 2005, Cotidianul
Dupa un tur in spatiul parabolei si-al religiosului, romancierul revine in realitatea politica a momentului. El descrie avatarurile unui «despot luminat», ale unui dictator ce-si infasoara setea de putere in inalte asa-zise principii morale. Oare la cine se va fi gindit autorul?
Tudorel URIAN, 15 iunie 2005, Romania literara
Nici una dintre cartile publicate de Alexandru Ecovoiu dupa 1989 nu reia nimic din experienta celorlalte carti ale sale. O carte incheiata este un drum definitiv inchis in planul creatiei. Imediat, autorul isi stringe toate uneltele si bagajele si o porneste pe un cu totul alt drum, intr-o directie neasteptata. Romanul lui Alexandru Ecovoiu, Ordinea, este o carte a timpului nostru. Scriind despre Virto, autorul spune adevaruri mai putin convenabile despre Romania tranzitiei. Este o carte care te pune pe ginduri si pe care – indiferent daca ii impartasesti sau nu ideile – o citesti cu sufletul la gura pina la ultima fila.  Alexandru ECOVOIU, 14 ianuarie 2011, pe bookblog Un roman esentializat, fara peisaje, fara efuziuni, limpezit de balasturi textuale, egal cu personajul insusi prin incercarea de a se ordona in si prin cuvint. Un text ordonat in sine, cu accente de drama interioara, original in proza ultimului deceniu prin chiar adaptarea romaneasca a mitului Castaliei cu sugestii interesante privitoare la conditia noastra umana de romani ai inceputului de mileniu.