Scris cu vigoare [...], romanul dlui Ecovoiu
adevereşte pofta de reînnoire a unui prozator ce-şi îmbogăţeşte registrul cu
fiecare nouă expediţie.
[...]
Din problematica de copioasă materie a cărţii – şi de anume pitoresc – a
sfârşitului lumii încolţeşte însă o alta, de acută actualitate, aceea a libertăţii
fără hotare. Aici aflăm sursa tuturor eşecurilor băgăciosului Thomas, a cumulului
de dezastre pe care o astfel de cale le produce fără greş. Un duh al tuturor
lucrurilor, hybrisul, se răzbună – de la tragedia antică elină, încoace. Ispăşirea
la care, în final, este chemat Thomas cel liber, implică pocăirea vikingului,
dobândirea acelei maturităţi de care, inconştient, în zvâcnirile ultimei tinereţi,
Thomas se temea mai mult. Pentru că moartea cotidiană poate fi un peisaj dezolant,
după Sodoma. În măsura în care ceva mai urmează.
Barbu CIOCULESCU
(Revista Acolada nr. 9, septembrie 2012)
RăspundețiȘtergereUn roman interesant
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere