SUPLIMENTUL DE CULTURA
Primul magazin cultural din România
Criza eternității
22-Apr-2019
Cronică
de carte Marius
Miheț Numar
643
[…] Să
trăiești veșnicia cum ți-ai trăi moartea. Sau ultimele zile de
viață. Iată apocalipsa vergonilor. Alexandru Ecovoiu insistă pe
felul cum, în fața limitei neînțelese, individul
acționează reperele mistice și raționale construind,
inconștient, labirinturi. Procesul, dacă nu devine absurd,
adâncește taina până la nonsens. Distopia crește de
pretutindeni, la fel comicul și contradicțiile. Utopia
eternității pălește, acumulările luminează brusc
inconștientul fiecăruia. În această beznă a
prezentului continuu, Marchizul visează o iubire devastatoare,
care îl va elibera, alții vor să plece din oraș pentru a muri,
psihiatrul Herm n-are rost să țină cronica sanatoriului de vreme
ce întregul oraș e un azil și așa mai departe. Autorul înscenează
un Eden al păcatului și un loc al umbrelor, un „Lazaret“ sau
„Rezervație“, în fapt ceea ce preferă Ecovoiu (de
citit în celelalte cărți), anume (dez)ordinea. Din credință,
rațiune și trup. Cum n-ar fi de ajuns, miracolul, unul artificial,
perturbă suplimentar patimile: Isusa Cristina, copilul providențial,
ar fi un semn al poporului ales.
………………………………………………………………………………………
În Ambitus, Alexandru Ecovoiu propune un exercițiu larg de imaginație contrafactulă: toată istoria noastră am căutat să știm cine suntem sau să traducem cât mai precis ceea ce vedem, niciodată să auzim cine suntem. Tot mai grăbiți, înțelepții vor să știe, nu să cunoască ascultând. În tot acest carnaval al ideilor, veșnicia – oricum am interpreta-o – rămâne unicul personaj responsabil pentru toate formele de început și, cu siguranță, devoratoarea oricărui sfârșit. Ambitus este un basm pentru cei mari. O parabolă ingenioasă despre criza eternității și reîntâlnirea cu noi înșine.
Alexandru Ecovoiu, Ambitus, Editura Polirom, 2018
suplimentuldecultura.ro/27214/criza-eternitatii/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu