Cronica AMBITUS

Revista  VIATA  ROMANEASCA

cronica literară

TUDOREL URIAN

O DISTOPIE POSTMODERNĂ

Articol publicat în ediția 1-2/2019

[...]Spuneam, în titlul acestui articol, că este vorba despre o distopie și nu despre o utopie pentru că atributul nemuririi, revărsat asupra tuturor locuitorilor din Vergo, nu le aduce doar beneficii celor în cauză. Pentru că, spre deosebire de basmele populare, în Vergo, el nu este dublat și de cel al tinereții fără bătrânețe. Oamenii din Vergo îmbătrânesc, își pierd puterile, se diminuează, dobândesc toate inconvenientele vârstei, dar nu mor. Cei foarte bătrâni și cei foarte bolnavi trăiesc agonii interminabile, fără posibilitatea de a se izbăvi. Iar atâta vreme cât nimeni nu moare, pe teritoriul localității, nici nu se poate naște cineva. Noua realitate schimbă din temelii viața locuitorilor urbei.
............................................................................................................

O sugerează chiar titlul romanului, Ambitus,cuvânt care, în limbaj muzical, desemnează intervalul dintre sunetul cel mai grav și cel mai înalt al unei melodii. Din această perspectivă întregul roman poate fi pus sub semnul procedeului mise en abîme. Romanul devine o carte despre întinderea nemărginită a literaturii în spațiu și timp, un teritoriu vast, care unește realitatea și ficțiunea, moartea și nemurirea, iadul și raiul, pe Dumnezeu cu Diavolul. La nivelul locuitorilor orașului Vergo, cele două personalități antitetice sunt Marchizul Helmez de Astriz și boemul Vusek, care, în alt plan, este și contraponderea la Maica Stareță: „Dacă Vusek putea fi luat drept măsura răului inofensiv, maica stareță nu putea fi decât aceea a binelui distrugător, asta datorită convingerii ei că este un fel de moașă predestinată să aducă pe lume un alt Isus.” (p. 187) Până la urmă, romanul din roman poate fi citit și ca o parabolă menită să ilustreze spațiul nemărginit al literaturii.[...] 

www.viataromaneasca.eu