SUNETUL NEÎNȚELES. Marius Miheț. (AMBITUS, cronică)

[...]Romanele lui Alexandru Ecovoiu au întotdeauna ca punct de pornire scenarii universale care sunt ingenios contestate, așa încât arhitectura cărților va fi gândită simultan cu subterane contrapunctice. De la Sey Mondy la Marele Călător, Magistratul, Mentorul, Custodele, Filip și alți asemenea lor, toți eroii lui Alexandru Ecovoiu întruchipează conglomerate simbolice îndreptățite într-un fel sau altul să detoneze locurile comune. Laolaltă cu colectivități – mai mereu funcționând ca un organism ușor de manipulat –, ei alcătuiesc lumi vâscoase, greu de modificat fără întoarcere. Chiar dacâ în prima fază ele nu opun rezistență; ba dimpotrivă. Din crusta socială astfel înfățișată, eroii lui Ecovoiu vor să evadeze cu scopul înțelegerii destinului (superior, de bună seamă). Atipic. Intriga se precipită pe măsură ce sensurile unicității unuia se confruntă cu verosimilul altuia sau cu idealul misterios gândit de altcineva.[...] ROMANIA LITERARĂ, 48/2018. www.romlit.ro